SPECIAL

De ce este Covid 19 si virusul teoriilor conspiratiei?

#SPECIAL interviu cu Alina Bargaoanu, decan al Facultatii de Comunicare si Relații Pulblice (SNSPA).

 

 

Rezultatul cel mai tulburator este faptul ca increderea in conspiratii, este adevarat, intr-un context cu totul si cu totul inedit – nu pare sa tina cont de variabile socio-demografice.

 

 

 

In perioada 20-23 martie, Euro comunic@re a realizat la nivel national, sondajul de opinie “#Jurnaldeinfodemie – Perceptia publica în contextul pandemiei Covid-19”. Ce arata datele aceastei  cercetari?  Covid 19 vine la pachet cu virusul teoriilor conspiratiei.

 

Am discutat despre aceste date evidentiate de studiu impreuna cu Alina Bargaoanu, decan al Facultatii de Comunicare si Relații Pulblice (SNSPA), expert in cadrul Grupului la nivel inalt pentru combaterea stirilor false si a dezinformarii din mediul online (Comisia Europeana).

 

 

Starea jurnalismului romanesc – polarizat, dependent de surse de finantare fluctuante, pe alocuri deprofesionalizat (mai ales in ceea ce priveste analiza de politica externa) – reprezinta una dintre conditiile cu care am intrat in criza.

 

 

 

Conform datelor furnizate de acest sondaj, media traditionala(36,3%) si retelele sociale(38%) au fost principala sursa de informare pentru romani, in fiecare zi.  Si portalul paginademedia.ro a publicat datele de audienta tv pe luna martie care arata ca pandemia covid 19 a relansat consumul de tv, cu 400.000 de romani (la nivel national), comparativ cu aceasi perioada din 2019.

Este un real consum de media traditionala sau este nevoia romanilor de a pune informatia intr-un context pentru a intelege?

Cresterea consumului de stiri din mass media traditionale (mainstream media )este o tendinta la nivel global. In ultimele 2 luni, mainstream media, aflate intr-o criza cronicizata de cativa ani, ca urmare a exploziei digitalului, au inregistrat un boom nesperat. Acest boom reflecta, in Romania, ca si in alte parti, nevoia de orientare a oamenilor intr-un context de nesiguranta accentuata.

 

Cu referire la Romania, cercetarea desfasurata in perioada 20-23 martie, arata ca aceasta explozie a consumului de stiri din mainstream media nu a insemnat si o diversificare a surselor de stiri, ci doar o intensificare a atentiei pentru postul de televiziune/ sursa de informare pentru care preferinta s-a articulat anterior. As indrazni sa extrapolez si sa spun ca aceasta este tendinta si la nivel global.

 

In acelasi timp, explozia de atentie nu s-a tradus in cresterea numarului de abonamente (model de business care in Romania prinde foarte greu), mai mult, s-a cuplat si cu o diminuare a veniturilor din publicitate.
Nu ma pot pronunta in termeni definitivi intr-un context atat de fluid, dar estimez ca se vor accentua dificultatile pe care le vor avea mainstream media de a reprezenta o alternativa viabila la informatia „gratis” oferita cu generozitate pe platformele digitale.

 

Estimez, de asemenea, ca se va înteti presiunea pusa pe gigantii tehnologici de a plati catre mainstream media pentru stirile pe care le preiau( vezi conversația care a inceput pe aceasta tema îi Australia si in Franta.) 

 

Aceasta dorinta a romanilor pentru o informatie “mai sigura” ne arata ca, de fapt institutiile statului nu au o comunicare de criza eficienta care sa informeze substantial publicul?

Motivul principal pentru cresterea consumului de stiri din orice surse (mainstream media, dar si platforme digitale) reflecta, asa cum am spus, nevoia de orientare a oamenilor in situatii de incertitudine. Nevoia de orientare, de siguranta, de conversatie, de validare a propriilor interpretari. Această nevoie este raison d’être a mass media, de cand exista ele.

 

Exista sistematizarea celebra a functiilor presei care ii apartine unuia dintre primii teoreticieni, Harold Lasswell: functia de supraveghere a mediului inconjurator (mai simplu, de informare), functia de interpretare, de traducere si incadrare a evenimentelor si functia de socializare, de transmitere a valorilor de la o generatie la alta.

 

Nu as lega cresterea consumului de stiri via mass media mainstream de eventuale deficiente ale comunicarii din partea autoritatilor. Ce as putea opina este ca mass media mainstream reprezinta principalul partener al decidentilor, al oficialitatilor pentru transmiterea informatiei oficiale in situatii de criza.

 

Cercetarea la care m-am referit a aratat o corelatie pozitiva, semnificativa din punct de vedere statistic, intre consumul de stiri si increderea in autoritati, cu alte cuvinte, cu cat oamenii consuma mai multe stiri via mainstream media, cu atat au mai multa incredere in autoritati. Repet, nu este vorba despre o relatie cauza – efect, ci despre o corelatie, dar de care cred ca se poate ține cont.

 

Eu cred ca autoritatile din Romania, mai ales autoritatile din domeniul medical si al gestionarii situatiilor de urgenta, au beneficiat de un tratatament relative fair din partea mass media traditionale, cred ca asperitatile – firesti intr-o perioada normala – s-au mai atenuat, nu am observat campanii negative, sau virulent negative.

 

Ministrii cred ca au beneficiat de timpi de antena pentru explicarea masurilor, unii au valorificat acest tratament mai ”bland”, au intrat, cu explicatii, la toate televiziunile, chiar la cele care, in mod traditional, erau virulente la adresa actualilor decidenti. Altii au disparut pur si simplu de pe radarul public. Probabil ca lucrurile se vor decanta in termeni de reputatie, de incredere.

 

 Intr-o media romaneasca atat de divizata si de indepartata de la sensul misiunii  si a valorilor sale,  #Jurnaldeinfodemie aduce in studiu reputatia jurnalistului si a sursei de informare.  Cercetarea arata ca romanii in procent 54% au tinut cont de reputatie.

Cum interpretati acest procent? Si cum credeti ca “traduc” romanii aceasta reputatie?

Starea jurnalismului romanesc – polarizat, dependent de surse de finantare fluctuante, pe alocuri deprofesionalizat (mai ales in ceea ce priveste analiza de politica externa) – reprezinta una dintre conditiile cu care am intrat in crizaProcentul la care faceti referire reflecta aceeasi tendinta despre care am vorbit, nevoia de orientare, de repere. Este o discutie separata ce inseamna aceasta reputatie, daca nu se confunda, cumva, cu popularitatea, cu vizibilitatea.

 

Analizam cu atentie doua zone din cercetare: fact-cheking arata ca  61,8% au verificat din mai multe surse informatia. Zona de credinte in teorii ale conspiratiei arata, de exemplu ca  40,86% dintre romani cred ca SUA a construit arma biologica pentru a domina lumea.
Este romanul, un tip de consumator de informatie dispus sa creada in teoriile conspiratiei dar si atent la verificarea sursei de unde vine informatia?

Cred ca procentul de 61,8% este, mai degraba, un raspuns dezirabil din punct de vedere social. Judecand, fara indoiala limitat, prin prisma newsfeed-ului meu de pe Facebook, eu ma indoiesc profund ca informatiile chiar sunt verificate. Dovada si celalalt rezultat la care faceti referire, procentul mare al celor care au declarat teoriile conspiratiei ca fiind adevarate sau total adevarate.

 

Pe toate cele cinci teorii ale conspiratiei pe care le-am testat in momentul cercetarii, procentul celor care le considera adevarate sau complet adevarate, respectiv nu se pot pronunta este mare si relativ uniform. Mai mult, intuitia mea este ca, indiferent ce afirmatii de tip conspirationist am fi testat, rezultatele ar fi aratat relativ la fel.

 

 

Avem de-a face cu un context special, in care psihozele, panicile, comportamentele irationale, susceptibilitatea depasesc granitele socio-demografice

 

 

Cand ma refer la teoriile conspiratiei, eu personal consider ca doar o parte a publicului mai putin educat are aceasta apetenta pentru zonele mai intunecate. #Jurnaldeinfodemie imi rastoarna acest cliseu.  De exemplu, pe teoria conspiratiei, cum ca  SUA a construit arma biologica pentru a domina lumea, 38,1%( cu studii superioare) o considera adevarata. Iar cei fara  studii superioare, pe aceasi teorie o cred adevarata intr-un procent de 44%.

Cum va explicati aceasta diferenta atat de mica?

Este adevarat, acesta a fost rezultatul de cercetare cel mai tulburator, faptul ca, pe toate cele 5 teorii ale conspiratiei pe care le-am testat, nu am identificat diferente statistic semnificative din punct de vedere al variabilelor socio-demografice (educatie, mediu de rezidenta, gen).

 

Pentru a ramane intr-un cadru optimist si pentru a-mi pastra totusi increderea in urmele pe care educatia le lasa, trebuie sa le lase asupra persoanei, as spune ca avem de-a face cu un context special, in care psihozele, panicile, comportamentele irationale, susceptibilitatea depasesc granitele socio-demografice.

 

Dar rezultatele sunt, oricum am lua-o, un semnal de alarma, de multe ori, un nivel de educatie mai ridicat se poate corela cu sindromul supra-increderii, cu senzatia ca expertiza dintr-un domeniu precis (cel in care am parcurs treptele educatiei formale) se traduce, in mod automat, in expertiza si din alte domenii. Aceasta usurinta perceputa a trecerii dintr-un domeniu de expertiza in altul este posibil sa ne faca tocmai pe noi, persoanele educate, mai vulnerabile la demersuri de influentare, care sa mizeze exact pe “orgoliul” si siguranta noastra profesionale. 

 

 

Comunicarea, impreuna cu efectele pe care le produce in planul increderii, al solidaritatii, al disponibilitatii de actiune comuna, chiar face diferenta dintre un numar mai mare sau mai mic de decese, dintre o criza economica mai accentuata sau mai blanda

 

 

Avem un nivel de educatie si totusi credem in conspiratii. Este acesta un raspuns la lipsa de incredere a romanilor in principalii comunicatori din Romania, in criza covid-19.?Si ma refer la Presedinte, Premier, ministrii de interne, sanatate si comitetul pentru situatii de urgenta?

Din nou, tendinta de a crede in conspiratii este una generala la nivel global. Mood-ul conspirationist s-a intins pe intreaga planeta, un motiv fiind acela ca urgenta medicala este, intr-adevar, fara precedent. Mai ales in societati laicizate, precum cele occidentale, conspiratiile sunt si o modalitate de restabilire a controlului, de inlocuire a sentimentului religios cu credinta in forte (supranaturale sau cat se poate de naturale – un guvern strain, o elita bogata, un grup rau intentionat) care au pus in miscare procese si tendinte altfel de neinteles.

 

E mai greu sa ne impacam cu ideea de virus produs de natura, spontan, dezordonat, fara nici un scop, decat cu ideea de virus pe care l-a “creat” cineva, pentru a atinge anumite scopuri (politice, geopolitice, financiare etc). Dincolo de aceasta tendinta umana, de a cauta sa punem ordine in fenomene care nu au sens uman, nu au finalitate, sunt manifestari haotice, intervine, asa cum ziceti, si calitatea comunicarii oficiale.

 

Intr-un context emotional precum cel in care ne aflam acum, ezitarile, contrazicerile, revenirile, erorile, gafele, pauzele in comunicare sunt, in mod cvasi-automat reinterpretate, chiar suprainterpretate in cheie conspirationista (“aha!, deci acum e clar”, “se ascunde”, “se musamalizeaza”, “nu se stie de fapt”, “se acopera”).

 

De aici, marea responsabilitate a autoritatilor, de la noi si de peste tot, de a nu da frau mood-ului conspirationist, pentru ca acesta loveste apoi precum virusul, in stanga si in dreapta, fara mila. Cu un exemplu concret, daca dam drumul – fara prea mare discernamant – naratiunilor ca in alte tari, cu care, de altfel, ne-am afla in dezacord legitim din punct de vedere al regimului politic, se ascunde numarul de morti, aceasta naratiune ne loveste si pe noi; pentru ca oamenii retin ca “undeva”, nici nu conteaza foarte mult unde, se ascunde acest lucru, deci se ascunde si la noi.

 

Exemplele pot continua si ele arata doar ca la comunicare nu ne pricepem asa, intr-o varianta artizanala, comunicarea este un domeniu extrem de sofisticat, chiar gingas; comunicarea, impreuna cu efectele pe care le produce in planul increderii, al solidaritatii, al disponibilitatii de actiune comuna, chiar face diferenta dintre un numar mai mare sau mai mic de decese, dintre o criza economica mai accentuata sau mai blanda. “Increderea, si nu rezervele de aur, vor reface economia americana”, spunea F. D. Roosevelt in contextul programului de stimulare economica New Deal. Lucru perfect valabil si acum.

 

Care sunt principalele concluzii pe care le pune in evidenta cercetarea?

Eu va multumesc, spre sfarsitul acestui interviu, pentru atentia acordata cercetarii propriu-zise si pentru atentia acordata dovezilor pe care le aduce o cercetare in general. De prea multe ori in Romania, ne bazam afirmatii pe “miros”, “nas” – mijloace de cunoastere legitime, de altfel, dar insuficiente.

 

Cercetarea este bogata in ceea ce priveste sursele de incredere. Banuiesc ca nu este nici o surpriza ca politicienii – de fapt, clasa politica – se bucura de o cota redusa de incredere. Este un aspect peste care trecem relativ usor, eu nu cred ca se va schimba mare lucru in politica romaneasca fara reabilitarea ideii de politica, de politician, de competenta in politica. Slaba reputatie a profesiei de politician reprezinta una dintre principalele surse de blocaj pentru intrarea in politica a persoanelor competente, talentate etc. Dar aceasta este o discutie de sine statatoare.  

 

Asa cum am spus, rezultatul cel mai tulburator este faptul ca increderea in conspiratii, este adevarat, intr-un context cu totul si cu totul inedit – nu pare sa tina cont de variabile socio-demografice. Este tulburator deoarece efectul conspiratiilor este de a sadi neincrederea, suspiciunea, sentimentul ca cineva vrea altceva, ca intotdeauna in spate e altceva. Iar cu astfel de dispozitii intelectuale si emotionale e foarte greu de gestionat pandemia si, mai ales, e foarte greu de construit si de reconstruit in perioada post-pandemie.  

 

Voi continua seria acestor interviuri despre ceea ce si cum (mai)traim.

Pana data viitoare putem pastram legatura, prin simpla abonare la newsletterul S.E.L.F.I.E.

Sa auzim de bine!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *