Mi s-a spus ca am incalcat toate regulile jurnalismului-Warren Richardson

 

 

 

Lectia oferita de jurnalistul pentru care succesul este o normalitate.

 

Facebook mi-a aminti de curand, de intalnirea din 2016,  pe care am avut-o cu celebrul australian
Warren Richardson, jurnalistul freelancer, premiat de  World Press Photo 2016, pentru fotografia
“Hope for a new Life” si pentru care succesul este o normalitate.

 

“Actualizare de stare”, la trei ani, dupa aceasta intalnire.

 

Initial, m-am gandit sa republic interviul pe care l-am realizat cu el, (si care a aparut in publicatia Business Woman Magazine, editia print in iunie 2016).
Insa, la o distanta de trei ani, materialul  are nevoie de o actualizare de “stare”. De ce?

Pentru mine, intalnirea cu Warren a fost o  demonstratie  live, pe care acesta a facut-o presei din Romania, cu referire la faptul ca succesul este o normalitate. Depinde doar de tine cum abordezi profesia.

 

Warren, jurnalistul pentru care  profesia si viata inseamna  autenticitate, sinceritate, pasiune.

 

Pe Warren l-am cunoscut in luna mai, in 2016. A venit la Bucuresti, invitat special in cadrul evenimentului #unfinished. Evenimentul i-a adus în Romania pe cei mai mari creatori recunoscuţi la nivel international, prezentand publicului productii revolutionare in materie de jurnalism multimedia, instalatii, film, realitate virtuala si arta digitala.

 

Expozitia de fotojurnalism World Press Photo 2016 a avut loc la Teatrul National din Bucuresti. In seara respectiva, locatia a fost luata cu asalt de publicul interesat de fotojurnalism,  un gen disparut de foarte mult timp din presa de la noi.

 

Discursuri, oficialitati, purtatori de cuvant, de pe la Guvern si institutii publice, celebritati demi-mondene, toti veniti  acolo, cu multe fite si fasoane, caci era rost de ceva aparitii in presa. Momentul forte, comunicat de organizatori,
era prezenta fotojurnalistului Warren Richardson, recent premiat la editia World Press Photo 2016.

 

In locatie si-au facut aparitia si jurnalisti autohtoni( pe politic) cu ceva notorietate, care alergau prin expozitie, evident pentru a fi vazuti acolo si asteptand sa ofere cateva „declaratii la cald”, foarte tinerilor colegi din breasla, care rulau vesnica intrebare: Ce parere aveti despre…?

 

Eram curioasa sa vad cum isi va face aparitia celebrul australian, care declara in presa internationala ca, pentru el profesia si viata inseamna  autenticitate, sinceritate, pasiune.

 

Un barbos simpatic, cu o caciulita verzulie pe cap, cu un aparat foto la gat.

 

Ma aşteptam sa apara un tip super-important, cu un aer de suprametie, un jurnalist de tip mega star, insotit de o echipa de PR. La un moment dat, in sala a aparut un barbos simpatic, cu o caciulita verzulie pe cap, cu un aparat foto, care purta,  foarte discret, ceva in mana dreapta.

El era Warren pe care nimeni nu-l baga in seama, fiind  atipic pentru audienta. A venit insotit de cineva din echipa de organizare, care ne-a  comunicat discret ca Warren este acolo si ca este gata sa raspunda intrebarilor noastre.

 

Warren si-a asumat rolul de  refugiat, traind starea de refugiat

 

Am stat de vorba cu Warren Richardson de parca ne stiam de o viata. Mi-a povestit cum a realizat tulburătoarea fotografie. Warren i-a privit in ochi pe acei refugiati din Siria, Afganistan, Iraq, pe oameni pentru care exilul reprezinta o viata mai buna, poate undeva in Europa.

 

Am făcut fotografia pe 28 august 2015, la frontiera Serbiei cu Ungaria, cand premierul Viktor Orban a decis sa inchida granitile si cand au trasat, in mare graba un zid de sarma ghimpata-Warren Richardson

 

Fumeaza mult Warren. Stinge tigara. Trage aer in piept si aprinde o alta, intrebandu-ma,  daca totusi nu ma deranjraza fumul ( ce elgant!) Sigur ca ma deranja.  Dar ce conta. Paream ridicola, daca spuneam ca da. Ce insemna mica drama a nefumatorului, pe langa dramele pe care acest fotojurnmalist le-a vazut (si  trait )“ Nu, nici vorba” i-am raspuns lui Warren.

Ce spune fotografia  realizata de el in noaptea cu pricina?
Este el, tatal care trece de sarma ghimpata, tinand  în braţe nou nascutul, cu dorinta  de a-l duce spre o viata mai buna.

 

 Am stat in tabara cinci zile, cu 200 de persoane. M-am ascuns impreuna  cu ei, batrani, femei, copii, barbati… Toata noaptea, intre noi si politia de frontiera era un joc de-a soarecele cu pisica -Warren Richardson

 

 

Warren si-a asumat rolul de  refugiat, traind starea de refugiat.

 

Mi-au spus sa nu folosesc nici un fel de lumina. Era ora 3 dimineata si  nu puteam folosi nimic….Dar am facut aceasta  fotografie folosind ca sursa….lumina lunii.
–Warren Richardson

 

 

Warren isi iubeste premiul primit. Este firesc. Este recunoasterea si aprecierea  talentului sau. Dar Warren nu evidentiaza asta. Warren nu este doar un freelancer. Este un om cu adevarat Liber. Pentru el,  (foto)jurnalismul inseamna nu doar informatii, marturii, ci si emotie.

Si succesul ?

Succesul este o normalitate si depinde de  modul cum abordezi profesia

Regasiti un singur exemplu, de acest fel si in presa din Romania?