Am o adevărată obsesie pentru a mă păstra cât mai slabă și cred că sunt la dietă, din burtă, de la mama. Depun toate eforturile pentru a duce o viață sănătoasă, atât cât este posibil. Uneori, cred că exagerez, în privința asta. Fac sport, mă mișc mult, înghit vitamine, dar controlat și am grijă la starea mea de sănătate.

Și cu toate astea, sunt  perioade, când simt că viața sănătoasă mai are nevoie de ceva, în plus. Mă simt obosită, chiar epuizată, dorm, dar dimineața îmi simt corpul greu, deși cu o seară înainte am făcut sport. Mă gândesc că vârsta începe să îmi arate că deși, îmi simt eu sufletul tânăr, biologicul își vede de treaba lui. Practic exercițiul introspecției și încerc să înțeleg ce mă deranjează, totuși. Vreau să detectez sursa oboselii, căci detest ipohondria.

Uneori, lucrurile par că pierd sensul, ori, asta cred eu că este un pericol. Și îmi dau seama că am ajuns aici, pentru că sufletul și mintea mea sunt mult prea încărcate de zgura pe care o adun, zilnic.Este forma de poluare emoțională, care ne agresează, fără să ne dăm seama. Tot ceea ce trăim, intercațiunule cu oamenii,  mărunțișurile vieții cotidiene, lucrurile acelea mici, care ne scapă printre degete, pe care nu reușim să le gestionăm, așa cum ne dorim și care ne săcăie, în surdină.

Și ute așa, zi de zi de zi, mintea și sufletul adună, depozitează poluarea asta emoțională, pănă când ești obosit, plictisit, vrei o pauză și pierzi câte un pic din sensul tău.

În urmă cu doi ani am trecut printr-o etapă grea din viața mea personală. Nu mi-am permis ”luxul” să plâng, să zac, să exprim în exterior furia. Am dus-o pe picioare cum se spune, păstrând doar pentu mine. Și nu a fost bine. Deși problema mea s-a rezolvat cu rezultate excelente, eu eram tot mai epuizată.

Cineva, care îmi știa pasiunea mea pentru bijuterie și design,  m-a trimis la un curs de creație de bijuterie. M-am mobilizat să fac asta doar pentru amicul meu, care nu știa problema mea personală, dar aflase de pasiunea mea. Cursul a durat 4 zile, mai bine spus, 4 seri și a fost momentul de WOW pentru mine.

În primul rând, exprimam, concret pasiunea mea pentru arta bijuteriei. În al doilea rând, a fost momentul când am clarificat,  dacă a face bijuterie pentru mine este doar o pasiune, sau chiar este o abilitate, adică, sunt sau nu făcută pentru așa ceva.
În al treilea rând, aveam să descoper și să înțeleg, pe pielea mea, din experiența personală, că viața creativă este cea mai bună formă de terapie pentru suflet și minte.

Când începe viața creativă

Psihologii, neurologii, specialiștii în neuroștiință recomandă ca formă de terapie practicarea și introducerea creativității în existența noastră. Toți spun să ne concentrăm pe pasiunea noastră și să o transfirmăm într-un instrument util pentru noi, pentru relaxare. Sunt oameni care au făcut din pasiunea lor, afacerea lor. Sunt deja cunoscute multe cazuri.

A-ți descoperi pasiunea, pare să devină un must, dar foarte mulți nu știu ceea ce îi pasionează cu adevărat. Citesc mult despre design, despre design thinking, despre gândirea centrată pe design și învăț mult de acolo.

În design, prototipul dă sensul, adică ai ideea și o prototipizezi, îi dai formă și vezi ce funcționează și ce nu. Translatând conceptul la nivel individual, pe scurt, este primul pas spre viața ta creativă. Adică, începi de undeva și dai formă a ceea ce tu crezi că este pasiunea ta. Este cel mai important prim pas pe care poți să-l faci pentru tine.

Află ce te pasionează. Dacă nu îți iese dn prima, dacă nu ești convins că pictura, tricotatul, olăritul, etc nu este despre tine, caută și află. Iar asta o poți face doar prin prototipurile pe care le realizezi chiat tu. Sau, tot cum spun și practică designerii, testează.

Bine, dar cum îți dai seama că este pasiunea ta? Nu, nu este obiectul de la final, care arată bine pentru care te laudă cei din jur. În cazul meu, nu a fost nevoie să caut, să aflu ceea ce mă pasionează.Dar când am intrat pentru prima dată în pocesul de creație de bijuterie, când m-am așezat la masa de lucru și am atins instrumentele, materialele, am simțit că mi s-a încălzit sufletul.

Era o stare de cald, în inima mea, de bine, de pace. Atât de multă liniște, deși în atelier se ciocănea, se pilea, adică era zgomot, dar unul exterior care trecea pe modul silențios zgomotul din interiorul meu. Prima seară, am lucrat 4 ore și nu am știut când a trecut timpul. Nici nu am dat atenție stărilor pe care le-am avut. Asta s-a întâmplat mult mai târziu.

Apoi, am revenit următoarele seri, să lucrez, să descopră, să înțeleg cum se naște o bijuterie, cum ajunge din ceară, în argint. După primul curs, după cele patru seri în atelierul de creație, nu am analizat cum mă simțeam. Mă utam la ceea ce am lucrat și analizam feedbackul primit de la profesorul care m-a ghidat în cursul de bijuterie. Știam că pot să merg mai departe, că este o pasiune susținută de date naturale care mă pot ajut în a dezvolta și a perfecționa.

Apoi, după o săptămână, am descoperit că nu mai sunt atât de încordată emoțional, oboseala se diminuase și sensul era revigorat. Nu am stat prea mult pe gânduri și am revenit la atelier. De data asta, eram dotată cu schițe de lucru, cu ceea ce mi-am propus să realizez.

Sesiunile mele la atlierul de bijuterie, apoi timpul pe care îl acord zilnic, să studiez, să cercetez, să citesc, să descopăr acest univers, al bijuteriei contemporane, spre care mă îndrept, să îmi aflu stilul, să îmi găsesc semnătuta, să desenez, să îmi imaginez o bijuterie, însemnă acest proces creativ la care mă expun, zi de zi, în mod conștient.

Când sunt obosită maxim, când ” sufletul meu e plin de praful de zi cu zi”, parafrazându-l pe Picasso, fac sport și apoi îmi iau doza de creativitate. Nu grăbesc nimic, cercetez foarte mult și așa îmi construiesc un teritoriul al meu, unde mă bucur, mă relaxez, mă simt eu și care îmi dă o vigoare a emoțiilor.

Pe parcursul unei zile, suntem expuși la tot felul de evenimente mai plăcute sau nu, la întâlniri cu oameni, care sunt……așa cum sunt. Conflictele au devenit puternice și frecvente, ego=ul domină , ori toate ne încarcă, fără să ne dăm seama. Viața creativă ne ajută să ne eliberăm, să evadăm din acest hățiș emoțional tensionat. La mine așa funcționează.

Când ceva mă deranjează, când am un disconfort relațional, mă refugiez imediat pe insula mea creativă. Rămân în prezent, dar mă gândesc că tocmai am o schiță la care lucrez și cum rezolv o problemă de design la o bijuterie pe care vreau să o fac. Pentru că, da, creativitatea îți dezvoltă și acest skill, de a găsi soluții, de arezolva o problemă care pare că a ajuns  într-un punct mort.

Da, viața creativă din viața mea( este o repetiție intenționată) a devenit forma mea de terapie, pe care o practic cu răbdare, cu sens, cu înțelegere. Stau până noaptea târziu să desenez, adorm, mult după miezul nopții, dar dimineața mă trezesc relaxată.

Poate cu ochii cam oboșiți, pentru că sunt ochelaristă, de la trei ani și da, aici este singurul disconfot, dar am o trusă de picături oftalmice, așa că totul este sub control.

Ce se întămplă în creierul nostru când trăim o viață creativă

Creativitatea nu este o „poțiune magică”. Dar este, mai degrabă, o îmbogățire a vieții noastre. Creativitatea nu adaugă ani vieții, ci le dă valoare. Așadar, putem să spunem că există o legătură între adoptarea unui stil de viață creativ și longevitate.

Cercetările recente relevă ce fenomene complexe au loc. Creativitatea are cele mai puternice efecte asupra zonelor din creier, care sunt cele mai vulnerabile la îmbătrânire. Creativitatea, indiferent de domeniu, sporește conectivitatea cerebrală, plasticitatea, întărește conexiunile neuronale, sporește eficiența procesării informației și integrarea transferului de informații în întregul creier.

Pe scurt, atunci când este practicată constant, creativitatea contrabalansează efectele îmbătrânirii asupra funcționării creierului. Mie mi se pare fabulos cum creativitatea funcționează ca un fel de resursă cognitivă care ne ajută să ne păstrăm memoria, să avem o îmbătrânire cognitivă sănătoasă, să ne menținem flexibilitatea mentală, mai ales la vârsta a treia.

O analiză din 2023 care urmărește mai multe studii, publicată în ”Journal of Population Ageing”, arată cum creativitatea ar trebui considerată un factor central în modelele de îmbătrânire reușită. Autorii susțin că activitățile creative desfășurate constant, precum desenul, cântatul la un instrument, tricotatul, croitoria etc. sunt toate legate de sănătatea psihologică și, implicit, de o îmbătrânire sănătoasă.

Aceștia mai precizează că, de una singură, creativitatea nu prelungește direct durata vieții. Există însă o legătură puternică între creativitate și factori psihosociali, precum sentimentul de scop, starea de bine, implicarea socială și sensul vieții,  toate contribuind la o speranță de viață mai mare.

Cum înțelegem creativitatea și pasiunea noatră

Poți să fii pasionat de ceva, dar asta nu înseamnă să ai talent artistic. Dacă ești în situația asta, te rog, nu te descuraja. Pentru tine nu este important să ajungi un pictor celebru, ci să practici pictura ca micro-obicei în viața ta. Această abordare te ajută, îți dezvoltă creativitatea și spre alte domenii ale vieții, unde chiar poți să găsești soluții și rezolvări care să te uimească și pe tine.

De exemplu, parcticând zilnic pictatul vei ajunge să cunoști bine și să stăpânești tehnicile picturii, iar asta îți dă spațiul necesar pentru joaca mintală, adică locul tău personal pentru visare și idei neobișnuite.Îți păstrează și antrenează mușchiul curiozității. Și, crede-mă, este atât de important să rămâi curios toată viața.

Ai greșit, continuă. Nu te impiedica de eșec. Acceptă aceste greșeli ca pași relevanți pentru îmvățare și dezvoltare. Dar, pe fond, tu ești marele câștigător: reușești să ai un timp pentru tine și sufletul tău, te exprimi liber, fără prejudecățile altora, și chiar vei învăța să treci peste acestea în societate sau la job, apoi aduci flexibilitate în rutina ta zilnic, adică ieși din monotonie.

Pentru mine, la fel ca mișcarea fizică, creativitatea a devenit  unul dintre cele mai simple și mai puternice moduri de a-mi îmbunătăți calitatea vieții. Este vorba despre a trăi o viață cu mai mult sens, vitalitate și scop. Și eu cred că aceasta este arta stării de bine.

Și da, lucrez intens să îmi găsesc cu adevărat stilul meu în bijuterie. Nu mă grăbește nimic. La 80 de ani voi avea deja, de mult timp linia de bijuterie contemporană,  Antoaneta`s Jewelry.