Designul este pentru cunoscători, pentru cei cu foarte mulți bani, pentru artiști, pentru o lume din care eu nu fac parte.

Designul este despre ”ceva drăguț” sau despre cum să îți faci o casă sau cum să arăți cool.

Dacă vreau să îmi decorez interiorul casei sau grădina, mă duc la marile branduri  și acolo sigur găsesc eu ceva frumos, care să arate bine și să îmi placă.

Doar câteva dintre cele mai puternice biasuri pe care cei mai mulți dintre noi le avem atunci  cănd este vorba despre design, un termen folosit în mod frecvent azi, în aproape orice domeniu.

Timp de o lună, THE INSITUTE a oferit un excepțional intensiv despre design, prin Bucharest Design Festival, care a avut loc între 20 mai și 21 iunie,  în locații și spații diverse și multiple. Dacă nu ai reușit să ajungi, ai pierdut mult. Dar, găsești aici un recap al întregului eveniment.

Pentru mine epicentrul BDF a fost expoziția-show BDF Professional Local Design, desfășurată în fostul restaurant Cina, din vecinătatea Ateneului.Locația care poartă memoria vechiului București, începând cu secolul XIX, continuând cu secolul XX este azi într-un amplu proces de restaurare.

A fost infuzată cu viață, creativitate și energie, chiar în stadiul în care se află, încă din 2023, de Romanian Design Week, unul dintre brandurile de referință THE INSTITUTE, eveniment dedicat industriilor creative și culturale din România.

BDF a făcut anul acesta din Cina scena unui show, unde designul a fost în rolul principal, într-o scenografie ca un labirint de experiențe, forme, sunete, culori, texturi, compoziții, copuri, lumini. Foarte important de menționat, exponatele de la BDF nu sunt lucrări de cercetare, nu sunt prototipuri. Sunt creații care se produc și există în conexiune cu oamenii, clienții studiourilor de arhitectură și design care le-au creat.

Sunt produse-branduri care ajung și în afara România. Așadar, nu sunt doar “scorneli” de artiști teribili, ceea ce conferă în plus o dimensiune relevantă evenimentului Bucharest Design Festival. Și pentru că sunt o pasionată de design, exponatele de la Cina m-au sedus dar, în egală măsură mi-au produs căteva momente de “aha” care sunt în legătură  cu nevoia de design în viața noastră

Am făcut o selecție a exponatelor de la Cina, pe ideea” ce aș lua cu mine acasă”. Știu sigur că ceea ce am pus pe lista mea are un puternic element de subiectivism și mai știu că am făcut o mare nedreptate față de ceilalți designeri pe care nu i-am “selecționat”.

Lista mea cuprinde o serie de exponate care, în primul rând mi-au plăcut, regăsindu-mă în mesajele pe care le transmit. În al doilea rând, ele mi-au rămas în minte ca niște gânduri post-expoziție și posibile răspunsuri la intrebarea: de ce avem nevoie de design in viața noastră? Pentru că:

Designul ne ajută să înțelegem anatomia unei relații.

Designul ne ajută să întrăm în procesul din spatele formării unei relații dintre oameni, oameni și spațiu, oameni și obiecte, oameni și lumină. Mi-a reliefat acest aspect aproape întregul BDF.

VENUS&MINIONS sunt corpuri de iluminat create de Cristina Golban. Dincolo de rolul lor decorativ și funcțional, acestea îți explică modalitatea prin care se crează relația dintre volum, lumină și peisaj. Designul este un proces centrat pe viitorul obiectului și cum acesta, întrat în relație cu omul, va dărui un sens vieții celui care îl achiziționează.

O relație în procesul ei are nevoie de intimitate, protecție și repaus și nu poate exista în afară empatiei. În traducerea mea, designul pornește de la oameni și se crează pe empatie. În acest caz, lumina caldă a fost integrată în volum, structurănd atmosfera într-un dialog cu spațiul interior, nu doar cu referire la cel fizic, al încăperii, ci și cel spiritual, emoțional al celui asupra căruia corpurile de iluminat redau lumină.

Așadar, designul ne ghidează subtil cum să construim o relație, punând lumină pe interior, pe ceea ce simțim în noi, să prioritizăm empatia ca element de echilibru.

Designul ne susține curiozitatea.

Astfel viața noastră capăta sensuri noi, chiar dacă de cele mai multe ori contextul nu este favorabil.

OUTLAW CHAIR, pornește de la curiozitatea lui Robert Catrinel și explorează ce se întâmplă atunci când imaginația trece dincolo de ce este posibil. Din curiozitatea designerului, un scaun s-a născut din joacă, unde se întâlnesc două tipuri de energii: a unei mașinării cu aluzii de motorsport prin folosirea metalulului și a pielii care crează confort și lux.

 

La scheletul acesta cu ironii SF, designerul a adăugat și niște țepi, un fel de țevi de eșapament care îți crează impresia că dacă te vei așeza pe acel scaun e posibil să tășnești din el ca dintr-o navă spațială. Am fost tentată-curioasă să mă așez, doar că protocolul expozițional nu permitea așa ceva.

Un astfel de obiect îți pune imaginația la treabă și te face să simți că ceva ludic tot mai este în tine. Și dacă mă așez, zbor? O curiozitate care te impinge să-l ai acasă, nu doar ca pe un obiect functional, ci unul de joacă pentru oameni mari.

Designul ne învață să colaborăm.

Un capitol dificil la care cei mai mulți suntem repetenți din multe motive, dar cel mai important vine din mentalitate. Designul aici umblă și ne arată, cum vechiul poate să se armonizeze și să colaboreze cu modernul. Sau altfel spus, din două gândiri diferite se poate naște ceva bun, doar dacă ne dorim asta.

THIS FAMILIAR FEELING este o masă în compoziția căreia designerul a reinterpretat limbajul Art Deco. Stilul apărut în 1910, la început de secol XX, în arhitectură și design, extins apoi în modă, arta decorartivă, mobilier, se întâlnește în acest obiect de design cu o perspectivă contemporană.

În partea de sus, a tabliei, designerul a păstrat geometria și monumentalitatea stilului Art Deco, dar baza este fragmentată și pare că este formată din multiple diagrame și grafice.

Întâlnirea aceasta dintre meșteșugul traditional și vibrația digitalului demonstrează că este posibilă colaborarea, chiar și atunci când două lumi total diferite nu se confruntă, ci creează. În acest exemplu, un obiect funcțional, devine o prezență care vorbește despre sculptură, arhitectură, ornament și design contemporan.

TERRA CUSTOS de Cosmin Florea reunește stratificat, trecutul și prezentul.  Fragmentele de ceramică, bucățile de cărămidă provenite din casa săsească de secolul XIX, în care artistul trăiește se regăsesc împreună cu inserțiile dintr-o sticlă reciclată și susținute de șervetul de damasc. Într-un singur obiect care devine un corp, colaborează trecutul și prezentul.

Designul este despre acțiune și conștientizare.

Biblioteca Alifanti a fost prezentat la Bucharest Design Festival de Studio BAAB,  birou de arhitectură și urbanism. Totul a pornit de la descoperirea întâmplătoare a unei arhive necunoscute, care aparține arhitectului Mircea Alifanti.

În rafturi și sertare au fost găsite o bună parte din desenele lui Mircea Alifanti, caietele de lucru, cărți cu mici însemnări și fișe de lectură și fotografii. Centrul universului Alifanti a fost reprezentat de versiunea contemporană, dar realizată cu tehnici și materiale actuale a bibliotecii proiectată de arhitect în anii 50 pentru locuința în care trăia împreună cu soția lui, Cleopatra, de asemenea, arhitectă.

 

 

În completare a venit selecția de piese de mobilier originale, destinate vieții cotidiene a familiei, două mese de joc, un scaun-fotoliu, un birou și o reinterpretare a fotoliului lui Le Corbusier. Biblioteca Alifanti a oferit imaginea unui  laborator al conștientizării și acțiunii, al ideilor,  detaliilor și al relațiilor dintre obiecte, oameni și cunoaștere.

Designul de învață reformularea, ca inovare și schimbare.

Partea asta este acel “Aha moment” de top. Designul te antrenează să nu te îndrăgostești de un obiect, ci de experiențele pe care el le oferă. Apoi, obiectul nu are o singură viață, el nu este scos din uz, pentru că este prea vechi, prea uzat sau nu mai este la modă. Designerul îi poate reformula existența și îi poate construi o altă realitate dinamică și creativă.

 

The Highlight of Sepsi Design Week și Design Week Sfântul Gheorghe au reformulat într-o abordare contemporană mestesugurile vechi și cultura vizuală secuiască. Tradiția, memorabilitatea, moștenirea nu sunt văzute ca ceva static, intangibil. Reformulate, ele devin pentru designerii locali o sursă și resursă de inovare, în care au remixat tradiția și identitățile vizuale ale comunităților

 

Rochița neagră tradiție și design contemporan în oglinda manufacturii.

Celebra Little Black, inspirată de Coco Chanel și portul popular maghiar se întâlnesc, explorând relația dintre tradiție și design contemporan.

Povestea a început în 2025, când Hagyományok Háza-Casa Tradițiilor din Budapesta a inițiat un concurs intitulat Rochița neagră. Tema a fost ”dezbrăcarea, reîmbrăcarea”, iar creatorii au primit provocarea, pornind  de la bogația costumului popular maghiar, să creeze ținute contemporane purtabile. Expoziția a fost prezentată la Mincu Gallery, de Institutul Liszt – Central Cultural Maghiar din București în colaborare cu Hagyományok Háza din Budapesta.

La final,….

…pentu mine BDF rămâne un eveniment nu doar cultural-creativ, ci un loc unde am constientizat cât de important este să fiu expusă la design, în toate formele lui și cu toate intrumentele sale.

Am nevoie de design în viața mea pentru că mă ajută să dobândesc sau să îmi dezvolt abilitatea de a fi un om intuitiv, agilitatea de a recunoaște tipare și a construi idei cu semnificație emoțională și funcțională, de a avea o gândire care să mă ajute în a mă exprima prin mijloace diverse.

Ca final, designul este despre obiecte, dar, în egală măsură este despre experințe și sens, despre cum să înțelegem să ne proiectăm viața. Îmi pun deja în calendar pentru 2027, ediția a doua din Bucharest Design Festival.

Best!