Chiar dacă rețelele sociale ne apropie virtual, inimile noastre par tot mai îndepărtate. O criză subtilă macină relațiile. Resetarea mentală devine necesară.

Criza care nu se vede, dar se simte

Când ai vorbit ultima dată cu cineva și ai simțit cu adevărat că ești auzitat, nu doar ascultat? Că ai fost văzut, nu doar privit în fugă, cu un zâmbet politicos?Tot mai mulți dintre noi resimt o deconectare profundă în relații. Și nu doar în cele romantice. Vorbim despre relații la birou, în familie, între prietenii.

„Ne tratăm unii pe alții ca pe obiecte. Dacă mă ajuți, ești un vehicul. Dacă mă încurci, ești un obstacol. Dacă nu contezi, devii irelevant.”— Cristina Gheorghe

Cristina Gheorghe, antreprenor și lider în educație, atrage atenția într-un episod recent al podcastului „Strategii de comunicare eficientă” asupra unei crize invizibile: criza relației dintre oameni. Această ruptură nu vine din lipsa tehnologiei sau a instrumentelor moderne, ci din felul în care alegem să ne privim unii pe alții. Într-o mentalitate închisă, oamenii din jur nu sunt persoane, ci funcții. Nu mai vedem omul – vedem ce poate face pentru noi.

Ce este, de fapt, mentalitatea deschisă

Contrar a ceea ce cred mulți, o mentalitate deschisă nu înseamnă doar “să fii de acord cu tot”, sau “să fii flexibil”.Este, de fapt, capacitatea de a privi dincolo de tine și de a recunoaște că celălalt are, la fel ca tine, obiective, frici, nevoi și visuri.

“Când îți incluzi în radarul tău și obiectivele celuilalt, el devine om pentru tine. Iar relația reală începe acolo.”— Cristina Gheorghe

Această perspectivă necesită curaj, prezență și un anumit nivel de conștiență. Și nu vine natural. Dimpotrivă, ego-ul nostru preferă siguranța vechilor obiceiuri, chiar dacă nu ne mai servesc.Cristina povestește un moment relevant dintr-un workshop:

“Toată sala a ridicat mâna la întrebarea ‘Cine vrea să se îmbunătățească?’ Dar nimeni n-a mai ridicat mâna la ‘Cine e dispus să se schimbe?’”

De ce? Pentru că schimbarea adevărată e grea. Necesită ieșirea din confort, reevaluarea credințelor și renunțarea la vechi automatisme.

“Mentalitatea e ca un software. Credințele noastre sunt liniile de cod. Dacă nu le actualizăm, rulăm pe pilot automat.”— Cristina Gheorghe

Relațiile nu se repară cu tehnici. Se reconstruiesc prin prezență

Poți cunoaște toate metodele de feedback, toate tipurile de comunicare nonviolentă și totuși… relațiile tale să nu funcționeze. De ce? Pentru că intenția contează mai mult decât forma. Dacă îi dai cuiva un feedback doar ca să te descarci, să-ți atingi obiectivul sau să “fii eficient”, persoana respectivă va simți. Și se va închide.

“Dacă nu te văd, tu nu mă mai auzi. Intrăm amândoi în apărare.”— Cristina Gheorghe

O relație reală se construiește prin prezență. Prin a fi acolo cu totul. Prin a-l vedea pe celălalt ca pe un om, nu ca pe o funcție. Cristina merge și mai departe: ne arată că cele mai profunde transformări personale nu vin din cărți sau cursuri, ci din relații.

“Sunt oameni cu care am stat un an și care m-au schimbat mai mult decât orice training.”
— Cristina Gheorghe

Relațiile pot fi un catalizator pentru schimbare. Însă doar dacă le lăsăm să fie autentice, nu tranzacționale. Mentalitatea deschisă nu e despre ceilalți. Nu e despre cât de buni sunt oamenii din jur. Este despre cine alegi TU să fii în relație cu ceilalți.

Alegi să asculți cu adevărat?

Îți pasă sincer de ce simte și vrea celălalt?

Te întrebi ce credințe îți ghidează reacțiile?

Ai curajul să recunoști când tratezi oamenii ca pe niște obiecte?

“Noi suntem cea mai mare barieră în dezvoltarea noastră personală. Vrem ca ceilalți să se schimbe, dar nu ne uităm la noi.”— Cristina Gheorghe

Dacă simți că relațiile din viața ta merită mai mult decât suprafață, decât automatism sau tăcere, fă primul pas.
Începe cu tine. Cu felul în care îl vezi pe celălalt.

Iată 10 idei principale extrase din episodul podcastului cu Cristina Gheorghe:

1-Cea mai mare criză actuală este criza relațiilor dintre oameni.
-Nu știm să ne mai vedem unii pe alții ca persoane, ci ne tratăm adesea ca obiecte pentru atingerea unor scopuri.

2-Mentalitatea este ca un software care trebuie actualizat.
-Credințele noastre nu sunt bune sau rele, dar devin utile doar când le înțelegem și le punem sub semnul întrebării.

3-Transformarea începe cu modul în care îi vedem pe ceilalți.
-Dacă nu îl vezi pe celălalt ca pe o persoană, comunicarea și feedbackul devin ineficiente.

4-Crizele pot fi oportunități reale de transformare.
“Perma-criza” (pandemie, război, incertitudine) ne forțează să căutăm soluții autentice, nu doar de moment.

5-Schimbarea de mentalitate este mai grea decât orice alt tip de schimbare.
Oamenii vor dezvoltare, dar puțini sunt dispuși să se schimbe cu adevărat.

6-Mentalitatea deschisă înseamnă să vezi și nevoile și obiectivele celuilalt.
Nu e despre a fi “deschis la tot”, ci despre a fi conștient de ceilalți în mod autentic.

7-Ego-ul este adesea principala barieră în calea unei mentalități deschise.
Nevoia de control, frica de incertitudine și confortul obiceiurilor ne țin blocați în mentalitatea închisă.

8-Relațiile autentice schimbă comportamentele mai profund decât orice training.
Oamenii ne influențează prin simpla prezență, dacă suntem deschiși să învățăm de la ei.

9-Leadershipul real începe prin introspecție și schimbare personală.
Liderii trebuie să fie primii care-și actualizează mentalitatea, pentru a inspira transformare reală.

10-Un clișeu frecvent este “să se schimbe ceilalți mai întâi”.
Mentalitatea deschisă presupune asumarea responsabilității propriei schimbări și renunțarea la judecăți automate.