Descoperă farmecului antichității, la Art Safari. Până pe 14 decembrie, expoziția temporară  îți oferă accesul către  opere rare din colecțiile Intesa Sanpaolo. Parcursul expozițional aduce în atenția publicului fascinația constantă pe care artiștii au nutrit-o pentru lumea antică, privită ca model absolut al frumuseții ideale.

Explorarea farmecului antichității prin artă

Lucrările-magnet din  expoziție sunt „Pictorul și modelul său în aer liber” (1963) de Pablo Picasso, și  „Capriccio cu biserică gotică și lagună” (1720–1721) de Il Canaletto.

Picasso era fascinat de arta antică, mai cu seamă după  vizita sa la Pompei în 1917, iar fascinația aceasta  se reflectă subtil în opera sa.  Canaletto te duce  într-o  Veneție atemporală, suspendată între realitate și reverie.

Expoziția include creații semnate de:
Fonderia artistica Chiurazzi, Pittore del Primato, Pittore dei Nasi Camusi, Officina del Pittore di Baltimora, Pittore della Patera, Officina del Pittore della Patera, Bottega di Creti Donato, Vincenzo Martinelli, Poussin (copie după Nicolas), Jan Frans van Bloemen, Giovanni Ghisolfi, Giovanni Paolo Panini, Pieter van Bredael, Carlo Labruzzi, Napoleone Parisani, Duchateau Des Tours, Giovanni (Trevisan) Volpato, Il Canaletto, Lord Mancini (Francesco Mancini), Gennaro Luciano și Pablo Picasso.

Expoziția este curatoriată de Fernando Mazzocca, cu arhitectura expozițională realizată de Diana Nicolaie și coordonare semnată de Monica Dumitru, în parteneriat cu Istituto Italiano di Cultura București.

Preferatul meu: Il Canaletto,  maestrul vedutelor și al perspectivei venețiene

Giovanni Antonio Canale, sau Il Canaletto este artistul spectaculos  care a transformat veduta într-un gen cult. Realist în detalii, riguros în redarea arhitecturii și stăpân al tehnicii trompe-l’oeil, Canaletto aduce  o estetică ce rămâne relevantă și astăzi. Palatul Dogilor, Piața San Marco și vibrația unică a Veneției sunt aproape personaje  în opera sa, redate cu o minuțiozitate ce apropie pictura de documentul istoric.

Cromatica variată – de la roșuri și azurii intense la tonuri de ocru și maroniu – accentuează impresia de autenticitate și transformă fiecare lucrare într-o experiență vizuală completă.

Maestrul: de la scenografie la pictura de șevalet

Născut la 28 octombrie 1697, la Veneția, Canaletto își începe cariera în scenografia de teatru, alături de tatăl său. Participă la decorurile unor opere ale lui Vivaldi înainte de a descoperi, în Roma, direcția care îi va defini întreaga viață: pictura de șevalet.

Revenit la Veneția în 1720, primește primele comenzi importante și expune în 1725, consolidându-și reputația. Lucrează pentru personalități influente, printre care ambasadorul Franței și generalul Schulenberg, iar vedutele sale devin repere vizuale ale orașului.

Veneția sărbătorilor și a măreției maritime

În celebra reprezentare a „Plecare a Bucentaurului pentru unirea cu marea”, Canaletto surprinde ceremonia venețiană dedicată Zilei Înălțării, când dogele aruncă un inel de aur în valuri. Pentru artist, scena devine un pretext pentru explorarea perspectivei și a spectaculosului urban.

Moartea tatălui în 1744 îl determină să plece la Londra. Acolo este rapid apreciat, dar și pus în fața unui scandal: în 1749, circulă zvonul că nu ar fi adevăratul Canaletto. Artistul răspunde printr-o demonstrație publică, pictând pe loc „Old Horse Guard” și confirmându-și autenticitatea.

În intervalul 1750–1754 realizează una dintre lucrările sale majore ale perioadei britanice, „Interiorul rotondei Ranelagh”, spațiu în stil rococo ce rezonează cu sensibilitatea lui pentru fast și atmosferă.

Ultimii ani la Veneția și recunoașterea academică

Revenit definitiv în 1756, continuă să picteze vedute și capricii – peisaje imaginative în care realitatea se îmbină cu fantezia. În 1763 este inițial respins la Academia Venețiană, pentru ca mai târziu în același an să fie acceptat ca „extraordinar și celebru profesor”. Il Canaletto moare în 1768, lăsând un patrimoniu artistic care continuă să definească felul în care privim Veneția.

Expoziția Farmecul Antichității dezvăluie felul în care idealul antic a modelat gândirea vizuală a unor artiști profund diferiți. De la visarea luminoasă a vedutelor lui Canaletto la expresivitatea lui Picasso, expoziția propune un dialog între secole, între sensibilități și între moduri de a privi frumosul.