În universul creat de Alice Protopopescu, câștigătoare a Premiului Alchimia la AUTOR 2024, bijuteria contemporană românească transcende simplul accesoriu și devine artă purtabilă. Între fragilitatea sticlei și forța metalului, artista explorează artele focului, îmbrățișează experimentul și transformă natura într-o sursă inepuizabilă de inspirație.

Bijuteria contemporană ca artă purtabilă: între emoție și expresie

Antoaneta:Ce este bijuteria contemporană?

Alice:Este o formă de exprimare. Bijderia conteporană este arta purtabilă care decorează trupul și sufletul.  Bijuteria conteporană este mai mult decât un accesoriu obișnuit, ea poate să exprime ceva, o temă, o problemă.

Antoaneta: Când ai simțit că vrei să spui ceva printr-o bijuterie?

Alice: În copilărie am distrus tot ce se putea distruge din bijuteriile mamei. Apoi le refăceam, așa cum credeam eu. Dar primele bijuterii cu un concept au fost realizate la licență. Am absolvit Secția sticlă-metal la UNARTE.

Antoaneta: Ești mai mult o metalistă?

Alice: Le iubesc pe toate.  Și ceramica, și sticla și metalul. Vreau să lucrez în toate aceste materiale.  Mă fascinează artele focului, tot ceea ce ține de artele focului.

Antoaneta: În istoria ta, în povestea ta personală există o bijuterie anume care ți-a influențat alegerea de a deveni artist bijutier?

Alice: Există mai mult de o bijuterie. La mine totul a început cu târgul AUTOR.  Eu am studiat pictura la Liceului de Arte Dinu Lipatti din Pitești În clasa a XI-a, discutând cu profesorul meu unde voi merge mai departe, el mi-a vorbit despre secția metal-stică de la UNARTE,  apoi am început să mă documentez despre bijuteria contemporană.

Dar până a merge la facultate am descoperit târgul AUTOR. Am fost acolo, am văzut multitudinea de artiști și ce diversitatea exista acolo, fie prin materiale, fie prin forme și temele abordate. Mi s-a părut că se deschide o lume imensă de posibilități. Eram obișnuită cu bijuteria clasică, cea din materiale prețioase.  Dar la AUTOR s-a deschis o nouă lume. Mi-am zis că se poate și altfel, că pot spune mai mult printr-o bijuterie.

Antoaneta: Care a fost prima bijuterie pe care ai creat-o, ca artist?

Alice: A fost în anul doi de facultate când am creat prima bijuterie serioasă.  A fost o pereche de cercei pe o temă organică, dată de profesorul meu. Ca material de exercițiu am folosit alamă. Cerceii au fost realizați manual, le-am dat formă prin lovirea cu ciocanul, apoi am traforat ….

Antoaneta: Alama se folosește foarte mult în bijuteria conteporană dar acest material nu o face mai puțin valoroasă. Cum explicit tu, ca artist?

Alice: Munca este aceeași. Fie că lucrezi în aur, în argint, în alamă, când lucrezi cu metalul, munca ta este aceeași. Conceptul tău poate da valoare, mai mult decât materialul.

Fragilitatea sticlei și forța metalului: dualitatea care definește universul creativ

Antoaneta: Procesul de creație, în bijuteria contemporană de unde începe? De la o schiță, de la un desen?

Alice: Pentru mine, mai întâi este inspirația, fie că descopăr undeva o textură sau formă. Inspirația  poate să vină de la orice, chiar  și de la o umbră pe care am văzut-o undeva.

Antoaneta: Când spui textură, te referi la un material sau te poate inspira orice care ar înseamna o textură?

Alice: Mai ales o textură văzută în natură, a lemnului,  a unei  flori, a unei frunze, striațiile dintr-o scoarță de copac, nervurile. De acolo mă inspir cel mai des.

Antoaneta: Ce urmează? Tehnica?

Alice: Partea de desen, pentru a-mi concretiza ideile. Altfel sunt mult prea multe și trebuie să fac rezumatul lor prin desen. Este un fel de notiță, o schiță liberă, prin care îmi concretizez câte modele vreau să fac. Am făcut o schiță, dar nu înseamnă că va rămâne așa. Dacă pe parcurs mi se pare că va arăta mai bine altfel, sau îmi vine o altă idee, se pot schimba foarte mult.

Antoaneta: Ce poate schimba: forma pe care o ia materia pe care tu o folosești? Tehnica? De unde vine schimbarea?

Alice: Depinde de material. În general, la metal nu se schimbă foarte mult, fiind destul de stabil, ca să zic așa. Cam ce fac la început așa rămâne. Când lucrez în sticlă, mi se întâmplă să se schimbe anumite lucruri. Sticla este imprevizibilă atunci când este turnată.

Sau pot să apară anumite bule de aer, într-o anumită zonă, iar eu mi-am propus să fac o anumită formă. Mie îmi plac bulele acelea de aer și doresc să le pun în evidență. Atunci schimb puțin forma pentru a le pune în evidență. Sau se poate întâmpla mă inspiră chiar și o greșeală care apare .

Antoaneta:  Tu lucrezi cu predilecție în acest moment în sticlă și în metal. De fapt le aduci împreună. Ce reprezintă pentru tine sticla? Ce e metalul?

Alice: Entități opuse. Cumva, sticla e mai fragilă, mă scoate din zona de confort. Trebuie să am mai multă grijă cu ea, trebuie să fiu mai atentă. Sticla este un material ceva mai nou pentru mine, deși experimentez de câțiva ani cu ea. Este zona de sensibilitate a bijuteriei mele.

Metalul este zona mea de confort. Acolo simt că nu pot să greșesc niciodată. De exemplu,  metalul  este natura care este invincibilă, iar sticla este lumea pe care noi, oamenii am construit-o, a civilizației  care este fragilă. Ea poate fi distrusă oricând.

Antoaneta:  Bijuteria este pentru tine mai aproape de corp sau de de gând. Trebuie să fie văzută, înțeleasă, chiar contestată?

Alice: E foarte bine dacă este contestată. Dacă apar întrebări sau nedumeriri față de creația mea, înseamnă că spune ceva. Dar trebuie să fie aproape de corp, să fie purtată, să exprime ceva. Adică are puterea asta de a transmite un mesaj, de a te face să te simți într-un anumit fel. Când cineva poartă o bijuterie realizată de mine înseamnă că este de acord cu ceea ce încerc eu să transmit și dorește să dea mai departe mesajul.  Bijuteria contemporană devine o legătură între creatorul ei și purtător.

Antoaneta: Folosești o combinație mai puțin obișnuită de materiale?

Alice: Da, prin intermediul sticlei care nu înseamnă un singur material, ci nenumărate rețete, pentru că ea are  scopuri diferite. De exemplu sticla pentru borcan are o rețetă, cea pentru suflat are o altă rețetă. De exemplu, sunt anumite tipuri de sticlă care reacționează la lumină UV sau care își schimba culoarea.

În creațiile mele am folosit Alexandrit care își schimbă culoarea de la albastru la violet, care reacționează la lumină. Depinde ce efect vreau să obțin. De exemplu, și metalul are reacțiile lui la diferite rețete de sticlă. În unele tipuri de sticlă, metalul creează bule, altele creează un oxid care colorează metalul, cu niște efecte neobișnuite. Tocmai de acolo vine partea WOW și plăcerea mea pentru a experimenta.

Antoaneta: În bijuteria contemporană, experimentul contează foarte mult?

Alice: Da, este cel mai important.

Antoaneta:  80% să spunem experiment și 20% creație?

Alice: Părerea mea este că trebuie să-ți dai frâu liber, să nu-ți propui de la început ceva, anume. Eu îmi zic așa: Hai să fac câteva experimente, vedem ce iese. Am ideea de a încerca o combinație, o rețetă, să zicem cu un tip de sticlă și cu argint. Practic materialele te condduc, ele își aleg ce formă vor să devină.

Antoaneta: Tu ai o tehnică preferată?

Alice: Ah, nu. Nu pot să rămân doar într-o tehnică anume. Fiecare colecție pe care o fac necesită mai multe tehnici diferite. În general, conceptul îmi dictează tehnicile pe care le foloesc în bijteriile pe care vreau să le realizez.

Antoaneta: Ai făcut vreodată o bijuterie care a creat reacții neașteptate?

Alice: În general, la sticlă, oamenii reacționează într-un fel sau altul, fie că sunt fascinați de ea, fie că sunt speriați de ea. Dacă îți place sticla, reacționez pozitiv. Însă, mulți oameni sunt îngrijorați de fragilitatea ei.

 

Natura ca sursă de inspirație: lichenii și formele organice transformate în bijuterie

Antoaneta: Cum a ajuns o amoeba, lichenii, ciupercile  inspirație pentru tine în colecțiile pe care le-ai creat pentru brandul tău MONNUI?

Alice: Mă fascinează formele fluide dar și adapabilitatea lor. Povestea începe ceva mai înainte. Tema disertației mele a fost natura împotriva civilizației. Conceptul a fost bazat pe a atrage atenția asupra naturii capturată de civilizație. Sunt anumite organisme la care merită să ne uităm cu atenție, pentru că ele au un rol foarte important.

Sunt indicatori pentru noi, oamenii, ajutându-ne să descoperim  zonele unde prin prezența lor aerul este mai curat sau, prin lipsa lor, mediul  fiind poluat. Cred că merită să le mulțumim pentru asta. E un fel de tribut pentru ele.

Experimentul ca manifest artistic: libertatea creației de la atelier la Alchimia Florența

Antoaneta: La târgul AUTOR,  în 2024 ai câștigat o bursă Alchimia,  la celebra Școală de Bijuterie de la Florența. Ce ai aflat acolo despre tine, ca artist?

Alice: E o școală care te lasă să fii tu și îți dă toată libertatea de care ai nevoie. Te susține în tot ceea ce vrei să faci, fie tehnic, fie moral. Eu aveam niște piedici pe care mi le puneam singură. Mă gândeam mereu,”Dacă nu va fi bine ceea ce fac, dacă nu va plăcea oamenilor” La Alchimia, mi-a spus să mă îngrijorez mai puțin și să fiu liberă. Am avut și ocazia să primesc un feedback chiar de la Lucia Massei, care este directoarea și  fondatoarea Alchimia. Iar pentru mine a fost un lucru minunat.

 

Antoaneta: Cum este cu creatorul de bijuterie contemporană în România?

Alice: Cred că este nevoie de a educa publicul, despre ceea ce înseamnă bijuteria contemporan. Mulți sunt obișnuiți cu asta, dar încă mai e loc de explicat și de vorbit.

Conectează-te cu Alice și descoperă cele mai noi creații și participările artistei la expoziții și târguri naționale și internaționale.

 

Urmărește ”Designerii”în Relevant by Antoaneta, seria de  interviuri cu artiști contemporani români.